In soapta

În șoaptă

De când ţi-ai strivit sânii de buzele mele
cuvintele au gust de lapte
și am învăţat să le ţin în gură
până se topesc
ca apoi să le las să se scurgă
dureros de fierbinţi
în abisul urechilor tale

Tot de atunci
am pierdut chei și lacăte
și sunt străin în propria casă
iar noaptea
mă zvârcolesc în așternuturi murdare
și întunericul de catifea
e gros și umed ca o mlaștină
și când îţi strig numele
sunetul abia-l străbate,
dar se duce de la mine
chinuitor
și se pierde
în șoaptă